Trigon
Ma uitam pe siteul festivalului de jazz Gărâna să văd ce se asculta anu’ asta si unul dintre headlineri mi-a declansat un flashback copilaros, cu aroma de unt si vanilie.
De fiecare data cand mergeam in parc, ma opream la o brutarie-patiserie si-mi lipeam nasul de vitrina, pana ce bunicul meu imi cumpara un trigon cu crema de vanilie. Era din aluat frantuzesc, delicat si sfaramicios, iar crema era galbena si spriţată-n floricele care cu care ma mânjeam până la urechi. Toate astea spre disperarea bunicii mele, care era ferm convinsa ca numai oamenii lenesi cumpara de acolo si ca placintele se fac in casa. 20 de ani si sute de restaurante, patiserii si cofetarii mai tarziu, incep sa fiu de acord cu ea.
O mai fi patiseria aia acolo? Sau chiar tre’ sa invatz sa fac aluat franţuzesc?
invata, zic.
o sa ai ditamai satisfactia sa gusti din propriul aluat france :)
Trebuie sa iti spun ca ai un site genial! In fiecare zi intru sa vad ce ai mai copt/fiert/prajit/framantat/taiat/mancat.
Iar diseara voi incerca sa fac the NY Chocolate Chip Cookies!
:)
succes, micuţă zână :)
let me know how it goez
DIY: http://cuinabanateana.blogspot.com/2009/06/aluat-foietat-placinta-cu-branza-si.html
ah, stiu patiseria aia! ce dor imi e de ea
@pheno – aia de pe colt, nu? oare mai e?!
nu mai exista de foarte multa vreme