Tâmpisme

Mie mi-e tare drag blogul asta. Asa necitit si prafuit cu tot felul de amintiri frumoase, dar povestite de parca as fi lobotomizata. Si sa nu uitam, depresii, ca doar de asta s-a inventat blogul la femei.

Deci profit de faptul ca toata lumea se inghesuie pe Chez Mazilique ca sa vada ce-a mai gatit nebuna si povestesc urmatoarele:

In seara asta I rubbed elbows cu The Killers si i-am intrebat – din netezimea creierului meu – “So… are you human or are you dancer?” (mi-au raspuns ca “Both”). Eh, cmon, e asa de evidenta intrebarea asta ca toata lumea secretly wants to ask it. Daca acum cativa ani Brandon era singurul barbat cu mustata care putea fi tolerat, acum – facial hair free – mi s-a parut tare annoying. Solarizat, teribil de slab si with a stick up his ass. Ce-i drept, de abia astept sa ajung si eu really famous ca sa pot sa fiu aroganta la adevarata mea capacitate. Just wait and see.

Astfel, cand I’m not living this fabulous socialite life (sunt ironica, get it?), gatesc de parca n-ar mai exista restaurante si I’m blaming it on some temporary insanity, ca altfel nu-mi explic.

Intr-o saptamana plec la Lisabona si apoi, intr-o luna, – la Sziget. La toamna as vrea sa merg la un concert Muse. Berlin, Barcelona sau Londra. Daca cineva vrea sa plateasca biletele, poate sa aleaga orasul :))

2009 cred ca e un an prost si vad ca suntem abia la jumatate.

Iar in rest, I’m pretty bummed, but hey, cand vreodata n-am fost? :) In plus, port discutii ireale pe teme principiale, nu mai fumez si I’ve got mixed feelings about that, mai ales cand vad un film frantuzesc or a really hot guy, am 13 caiete Moleskine, la o nunta am primit buchetul pentru ca eram singura calificata sa-l ia acasa – whatever that means -, sunt mult mai plictisita decat de obicei, am insomnii de vara, ca de obicei, doar ca vara asta n-am mai baut ceai de pepene rosu.