Pesto de busuioc

Stiu că suna pleonastic, ca pesto la origine (pesto alla genovese) era din busuioc, dar acum sunt multe variatii, asa ca trebuia precizat. Plus ca – to be completly honest – nu m-am tinut in totalitate de reteta originala – busuioc, muguri de pin, parmezan si usturoi – pentru ca cel din urma ingredient a fost uitat iar pasta n-a fost facuta intr-un mojar de piatra sau lemn, ci intr-un robot de bucatarie. Cine arunca cu piatra c-am trisat, il invit sa vina si sa-mi piseze zece legaturi de busuioc, ca poate are efecte defulatoare :)) De asemenea, tin pe aceasta cale sa precizez ca robotul nu era al meu, ca eu nu am unul, dar mi-as dori de ziua mea (nu pot sa cred ca am scris asta!).

Cu busuioc mov (s-o numi de fapt altfel, da’ eu de un’ să ştiu :)) – frunze curaţate de pe tulpina, spalate si apoi uscate pe prosop de hartie

si busuioc verde, the classic (nici nu povestesc ce aventura a fost in piata cand am mers sa-l cumpar, pentru ca toata lumea vindea floarea de busuioc – apparently se foloseste-n biserica – si nimeni nu intelegea la ce-mi trebuie frunzele. pfff)
Cat frunzele stăteau la aerisit, am prajit usor mugurii de pin (se gasesc la Metro, Real etc), dar si niste miez de nucă – pentru că am făcut şi o variantă de walnut pesto (am văzut io la Gordon Ramsay, deci am acoperire daca ma comenteaza cineva ca asa nu se face :p)

si am taiat felii niste Parmigiano Regiano (cu toate ca in retetele derivate se mai folosesc si alte feluri de branza – Grana Padano, Pecorino Sardo sau Pecorino Romano. parmenzanul si GP se gasesc la Mega Image)S-au pus toate in robotul magic si…
câteva pulse-uri mai târziu…
Am avut cateva borcane de delicios pesto.

Pentru inceput, am facut niste minunate tagliatele cu pesto pentru posesoarea robotului abuzat – mama :))
Ioana, Raluca, George si Anita au primit delivery la birou, tot cu tagliatele (guys, review-uri?! :)
iar father & Gabi a primit un fiecare borcanel cu walnut pesto (intre timp Gabi cumparase un boschete exact in acest scop :))
Si ca sa inchei povestea pesto-ului, eu vrea sa mai incerc si celelalte variante elaborate dupa reteta originala. De exemplu cu rucola (which I totally love), pomodori secchi (in curand poate povestesc cum am facut eu singura, in casa – delish), patrunjel… Plus sa ma mai joc cu niste ingrediente – masline negre, coriandru, coaja de lamaie, ciuperci.

Dar sunt fidela busuiocului. Are o aroma minunata si tocmai am citit ca inlocuieste cu succes Diclofenacul (in 72% din cazuri, conform unui studiu, desigur :)) Nu am artrita , da’ oricum, nu strica :))

Next step sauce wise cred ca o sa fie Chimichurri – sos pentru friptura folosit in Argentina, Uruguay, mai rar si-n Mexic. Am mancat o singura data, la restaurantul Bolivar. Intre timp cred ca s-a si desfiintat :p ( nu ţarile sau chimichurri-ul, ci cârciuma)