Pesto de rucola
13 May 2010, Cristina Mazilu
Rucola e una dintre ierburile/salatele mele preferate – o mananc si goala, fara sare, piper, ulei, lamaie sau alti adjuvanti :p – nu mi se pare amara sau iute, it’s just perfect. Asa ca un pesto era necesar ;)
O punga de 250g de rucola, 100g parmezan, 100g de seminte de pin, 3 catei de usturoi, sucul de la jumatate de lamaie, ceva sare si ulei de masline cat sa fie smooth, toate date la blender. Simplu :) Sa ma scuze adeptii mojarului si a pistilului, dar chiar nu era momentul :))
Cat timp eu m-am ocupat de mixare, intr-o oala au fiert niste paste fusilli integrale. O lingura-doua de pesto si cateva rosii cherry pentru un gust mai echilibrat, si gata masa.
On a personal note, fiind un asa mare fan rucola, ma asteptam ca pestoul sa ma dea pe spate. De fapt, mi s-a parut mult mai bun cel de patrunjel. In cazul asta, gustul de rucola e overpowered de parmezan, seminte de pin si ulei. But yummy, nevertheless.
Sigur blender, nu robot? Ca atunci as putea sa faci si eu.. am blender, n-am robot ..
un robot mic, cu cutzit. ce-ti vine la mana :p
mazi,daca macinai totul in mojar, vreo doua ceasuri, sigur ti s-ar fi facut suficient de foame incit sa iubesti acesti pesto. nu stiam (actually, n-am avut curaj sa incerc) ca se poate face pesto si din altceva decit busuioc.dar mi-ai dat o idee luminoasa, numai buna de experimentat cu ce ierburi mai descopar prin piata.
@fatduck – pesto e…o pasta :)) deci cred ca merge cu mai orice poate fi mixat :p si eu o sa mai incerc variante – asta l-ai vazut? http://chez.mazilique.ro/2010/04/paste-cu-un-fel-de-pesto-rosso.html
unde gasesc seminte de pin?
in real, in piata matache
O mică observaţie: nici eu nu sunt un puritan al mojarului atunci când nu este cazul, dar în acest caz particular (al pesto-ului) blenderul ar trebui folosit cu moderaţie, în reprize scurte de câteva secunde pentru a evita să se lege toată compoziţia ca la maioneză. Pesto-ul trebuie să rămână “tăiat”. O soluţie practică ar fi să adaugi uleiul spre sfârşit. Seminţele de pin se pot înlocui cu succes şi cu nuci atunci când nu dai o atenţie prea mare la calorii.
Interesantă combinaţia de pesto verde cu roşii. Italienii, nişte conservatori în ale bucătăriei, ar considera asta o blasfemie. Bine, nu am auzit încă la italieni de pesto din rucola. :)
Succes. Te urmăresc cu plăcere, deşi încă nu am încercat niciuna din reţetele tale pentru că nu te urmăresc de mult. O să-ţi dau de ştire imediat cum încerc ceva.
:P asa deci … te-am prins vrajitoarelor :)
He, he ,he, va scriu de la Milano, unde locuiesc de ceva ani buni. In Italia exista pesto de patrunjel, si de busuioc (pesto ligure clasic…adica din Liguria) si de rucola si de multe alte lucruri. Tocmai am obtinut un borcanel de pesto dell’Etna, adica pesto din busuioc, ciuperci, ardei iute, parmezan, masline negre si usturoi…o nebunie.
Insa nu am inteles de ce spui ca pesto este o pasta, pesto este o crema, un condiment pentru pasta ;-).
Felicitari pentru blog, ma distrez mult sa citesc!
Pentru Ana: Mazi a spus ca pesto e o pasta ca si crema, nu ca si macaroane, paste fainoase :)
And btw Mazi, ai niste probleme cu contul de la photobucket… exceeded bandwidth.
buna mazi. uite dilema….. m-am apucat eu ca o gospodina ce sunt sa pregatesc Cheesecake cu Bayleys din good food. Si, ajung la partea cu ouale batute cu zaharul? Care oua? Ca nu sunt la ingrediente. Si-am batut eu 3 oua (albus + galbenus) si le-am pus putin si pe bain-marie ca nu-mi plac asa crude. Si acum am bagat-o la rece. Daca nu iese praji sa vezi ce suparare mare. Ca era o surpriza pentru ,, costica” -al meu. Dar, te iubesc si-asa :)
@flower – eh, erau 2 oua :p iti tin pumnii si redactia GF isi pune tigaile-n cap de uituce ce suntem
Pai nu avea cum sa te dea pe spate. Rucola de capul ei este o buruiana puternica si satisfacatoare (mai ales intr-un pannino cu prosciuto crudo, florentinii stiu de ce). Dar, cine se asteapta ca un sos pesto din rucola, facut pe reteta celui pentru busuioc sa aibe acelasi farmec, scapa din vedere ca: 1) busuiocul este o planta puternic aromata care suporta lejer aportul zglobiu si tineresc al semintelor de pin, spre deosebrie de rucola, care n-are suflul pe masura; 2) uleiul de masline, prin natura lui, este , de asemenea, viguros si trebuie dozat corespunzator (altfel preia conducerea, una dorita foarte mult de greci in salatele lor); 3) parmezanul (reggiano, in spetza), are o aroma fantastica si atotguvernatoare, care intr-adevar poate deturna usor o intentie culinara si, la fel, trebuie sa aibe un aport apropiat de unul figurativ (dar fara a face doar figuratie, normal :-D)… Altfel pesto-ul de rucola (“neintoxicat” cu seminte de pin si foarte mult dintre celelalte ingrediente) este un sos proaspat, simplu si eficient care trebuie luat per se. In combinatie cu linguine, putin ardei iute si un catzel sau doi de usturoi tanar si inabusit la final, face minuni…. oricarui suflet.. daca se intreba careva.. :)