Bloggers’ weekend away (3) la Piatra Soimului // Kuib

11 Sep 2011, Cristina Mazilu

Va scriu de pe un scaun ingramadit de autocar care strabate Bulgaria. Sunt la inceputul unui drum de vreo 8 ore si nu stiu cum am ajuns aici, n-am mai fost cu autocarul de vreo 11 ani (now I remember why), da’ mi s-a promis ca la sfarsitul drumului e spritz. Insa despre asta, intr-un episod urmator ;)

Acum o saptamana am convocat prietenii foodies, aia din my circle of food & disfunction, si sambata trecuta pe la pranz, eram in masina, in drum spre Sinaia. Mishu in dreapta mea, mancand ciocolata cu menta, Cookie in spate, facandu-si unghiile, si Iv ba in fata, ba in spatele nostru, calare pe motocicleta (mda, I’ve got mixed feelings about this too). In aceasta formula am trecut de gara din Sinaia, am facut dreapta spre Casa Memoriala George Enescu, am mai urcat putin. Am parcat masina la Vila Piatra Soimului si pe noi la terasa restaurantului Kuib, in fata unei beri reci, intr-o halba si mai rece. Things were looking up.

Photobucket
Am dat strigarea si ne-am adunat in formula cu better half included urmatorii: io si cei de mai sus, Anca de la Cookie Jar, Elena de la Le Blog Piquant si Monica de la Foodie Family. Photobucket
Am mai deschis niste beri, unii au mancat si-o ciorba de burta, altii au mai baut niste beri (and did i mention niste beri?).

The Place 

Deci cateva beri mai tarziu, gazdele noastre ne-au dus intr-un tur al locului. Madalina, cea care a facut din Piatra Soimului un loc in care o sa revenim cu drag, ne-a plimbat in jurul vilei si ne-a povestit planurile ei. Am vazut parcul care e in amenajare, ne-am vizitat camerele unii altora (a mea a avut si terasa, chestie care se va dovedi foarte folositoare later in the story), si am ajuns in bucatarie. Aici am gasit, pe langa o curatenie impecabila si un sistem bine pus la punct,Photobucket
frigidere frumos ordonate Photobucket
si paini proaspete, facute chiar acolo, intr-o varietate demna de-o brutarie. Cum vocabularul meu se limiteaza pe zi ce trece, n-am cum sa povestesc ce frumos mirosea in camera in care se lucra painea – a fainuri si maia, aluat dospit si crusta crocanta.Photobucket

The Food

Dar numai bine ni s-a facut pofta de din toate, asa ca am trecut in restaurant. As far as I’m concerned, e cel mai frumos restaurant din Sinaia. Cu un feel intre vintage (mesele si scaunele) si urban (numeroasele lampi care atarna din tavan) si geamurile mari cat peretele care inconjoara doua laturi ale restaurantului – e chiar un loc spectaculos, unde vezi si simti cum esti inconjurat de padure.
Photobucket
Dar sa vedem care-i treaba cu mancarea.

Ne-am pregatit aparatele…
Photobucket
…si  am inceput cu niste platouri cu aperitive
PhotobucketPhotobucket
Apoi am continuat cu mai tot ce-am gasit in meniu. Am descoperit cartofi prajiti din aia adevarati, si evident ca a fost un hit. Si ne bucuram atat de tare cand ii gasim nu pentru ca ar fi in capul nostru de lista, ci pentru ca nimeni nu-i mai face din tuberculi, ci din punga. Ne-a mai surprins un kebab din muschiulet de vitel, dar si alte bunatati vizibile mai jos si citibile aici.
Photobucket
Surpriza pentru mine a fost friptura de vita pe roca vulcanica. Nu pentru spectacolul de la masa sau pentru faptul ca poti sa ti-o faci singur cat de in sange sau de bine facuta vrei, ci pentru ca vita (carnea adica :p) a fost mult peste asteptari.
PhotobucketPhotobucket
Frageda si suculenta cum n-as fi crezut! Eu am incercat rib eye, Cookie – fillet si Mishu – t-bone. Bucatile au 300g (fillet) si 400g (rib eye si t-bone) si costa 40, respectiv 50 de lei. Habar n-am unde mai gasesti raportul asta calitate-pret si doar pentru asta merita un drum la Sinaia. Si mai multe.

(Iar cand am auzit ca vita e cumparata de la o macelarie din Sinaia, am fost si mai surprinsa si chiar tre’ sa investighez ce macelar smecher e acolo de practica cut-uri din astea americane, ca in Bucuresti n-am gasit unul – daca voi stiti, dati de veste), si de unde vin vacile astea care n-au carnea ca o opinca.

S-au mai intamplat apoi la masa noastra niste deserturi care ne-au pus capac (in a good way, ofc ;)

Fondue de ciocolata cu fructe
Photobucket
si papanasi cu dulceata (da, io ii mananc fara smantana. comentezi?! :))
Photobucket
The Fun

Ce a urmat a apoi a fost some old-fashioned fun. Ma bazez pe voi sa va imaginati cum am mimat noi cuvinte precum “azimut”, “frichineala”, “tara” sau “metafora” si pe Cookie sa redea in amanunt replicile noastre, dar sa tina doar pentru noi discutiile care s-au prelungit pe terasa mult dupa miezul noptii (adica pana la 4 dimineata). Implicau o urmarire cu masina politiei si-o motocicleta (for the record, nu era Iv :)), rasturnari in sant, o plaja cu nudisti, un cimitir.. u get the picture :))

N-o sa facem publice filmuletele cu Monica cantand la pianina din restaurant (cu toate ca am vrea, pentru ca ne-a placut tare :x), dar o va arat ce porc din ridiche a executat cand noi ne-am dat in stamba cu floricele din rosie si alte asemenea.
PhotobucketPhotobucket
Intre timp m-am intors si am terminat de scris ce incepusem pe drumul cel lung. Povestea n-a iesit cum imi doream – funny & bubbly, ca sa se potriveasca locului unde ne-am simtit asa bine. Da’ macar am tras o concluzie scurta – oricand vreau, pot sa fiu acolo in vreo ora si jumatate. Ceea ce probabil as face si acum daca Iv n-ar dormi neclintit. Cookie, ce zici? Nu tre’ sa-ti faci manichiura din nou? :)))

Tags
S-AR PUTEA SĂ-ȚI MAI PLACĂ
Comentarii (9)
  1. Anonymous says:

    totul e foarte frumos,sunteti toti tare simpatici dar daca v-ati exprima pe romaneste ati fi traznet. rongleza asta… nici cal nici magar.

  2. Roxana says:

    A picat postu asta cum nu se poate mai bine, caci we viitor mergem la munte, chiar prin zona. Singura mea dilema pe masura ce citeam era in ce masura putem manca acolo insotiti de una bucata toddler, prea mare pentru tinut in brate si prea mic pentru scaunele alea de lemn…Poza finala m-a salvat: intre fundul fetei care pozeaza si cotul celeilalte am zarit un scaun de masa:d. Stiu ca cer cam mult, dar daca ati putea voi astia de ne faceti pofta cu review=urile la restaurante sa bagati acolo o nota mica in subsol daca exista scaun de masa pentru copii ar fi genial pentru noi astia care avem in dotare una bucata copil mancacios:d

  3. Mazilique says:

    @rox – in cateva saptamani, cookie o sa mearga cu iepu al ei (care are 6 luni), deci se poate ;)

  4. maria elena says:

    Sa va fie de bine distractia cu mancarica buna si adevarata. Da sa stiti ca mai exista papa adevarat si bun, in oraselele mici. Carnea e carne nu guma, iar zarzavaturile au gust. Mi-au placut imaginile.

  5. allblogs says:

    Salut,

    Ne face placere sa te invitam sa te inscrii in revista blogurilor pe http://www.allblogs.ro .

    Beneficiezi de promovare gratuita a blogului prin inscrierea in http://www.allblogs.ro, care are un numar mare de indexari, impartite pe categorii, ajuta la cresterea popularitatii web a blogului in algoritmii de calcul al motoarelor de cautare. Blogul devine mai popular prin afisarea de linkuri catre acesta, afisarile atragand vizitatori targhetati.
    Cu cat exista mai multe linkuri catre un web site, cu atat importanta web siteului este mai mare in “opinia” motoarelor de cautare.

    Numai bine,
    echipa allblogs.ro

  6. Mazilique says:

    roxana, uite ce zice cookie:

    “Nu exista lift, asa ca daca mergeti cu copii mici, cereti o camera la etajele de mai jos. Apartamentul cu nr. 2 are o terasa foarte faina si mare. La fel si garsoniera cu nr. 13, care se afla insa sus la mansarda. Exista loc de joaca, iar in restaurant sunt scaune de bebelusi numai bune ca sa serveasca si astia mici o friptura in sange. Tot pentru cei cu copii mici de tot – drumul spre Cumpatu, asta pe care e vila, e in panta si cam accidentat, nu-i propriu pentru plimbat caruciorul, mai degraba sa aveti la voi un carrier ceva, gen sling sau ce folositi voi. In restaurant nu se fumeaza, iar vila are eco label – eticheta ecologica Floarea Europeana, ceea ce inseamna, in traducere libera, ca activeaza cu impact minim asupra mediului inconjurator.”

  7. Andreea says:

    Nu se mai vad pozele :(

  8. Irina says:

    Fragezimea carnii de vita e data de felul in care e sacrificat animalul.De aceea prefer macelariile halal pentru ca acolo gasesc carne de vitel foarte frageda la preturi rezonabile.

  9. Cristina says:

    Buna,

    Eu am fost colega cu Madalina, cu ceva ani in urma, si stiu foarte bine ce poate iesi din mana ei. La Kuib si la Piatra Soimului se afla tot sufletul ei. Merita cu prisosinta aceasta promovare si mai ales, multi vizitatori.

    Cristina

Raspunde la Mazilique
Follow on Instagram