Bloggers’ weekend away (3) la Piatra Soimului // Kuib

Va scriu de pe un scaun ingramadit de autocar care strabate Bulgaria. Sunt la inceputul unui drum de vreo 8 ore si nu stiu cum am ajuns aici, n-am mai fost cu autocarul de vreo 11 ani (now I remember why), da’ mi s-a promis ca la sfarsitul drumului e spritz. Insa despre asta, intr-un episod urmator ;)

Acum o saptamana am convocat prietenii foodies, aia din my circle of food & disfunction, si sambata trecuta pe la pranz, eram in masina, in drum spre Sinaia. Mishu in dreapta mea, mancand ciocolata cu menta, Cookie in spate, facandu-si unghiile, si Iv ba in fata, ba in spatele nostru, calare pe motocicleta (mda, I’ve got mixed feelings about this too). In aceasta formula am trecut de gara din Sinaia, am facut dreapta spre Casa Memoriala George Enescu, am mai urcat putin. Am parcat masina la Vila Piatra Soimului si pe noi la terasa restaurantului Kuib, in fata unei beri reci, intr-o halba si mai rece. Things were looking up.

Am dat strigarea si ne-am adunat in formula cu better half included urmatorii: io si cei de mai sus, Anca de la Cookie Jar, Elena de la Le Blog Piquant si Monica de la Foodie Family.
Am mai deschis niste beri, unii au mancat si-o ciorba de burta, altii au mai baut niste beri (and did i mention niste beri?).

The Place 

Deci cateva beri mai tarziu, gazdele noastre ne-au dus intr-un tur al locului. Madalina, cea care a facut din Piatra Soimului un loc in care o sa revenim cu drag, ne-a plimbat in jurul vilei si ne-a povestit planurile ei. Am vazut parcul care e in amenajare, ne-am vizitat camerele unii altora (a mea a avut si terasa, chestie care se va dovedi foarte folositoare later in the story), si am ajuns in bucatarie. Aici am gasit, pe langa o curatenie impecabila si un sistem bine pus la punct,
frigidere frumos ordonate
si paini proaspete, facute chiar acolo, intr-o varietate demna de-o brutarie. Cum vocabularul meu se limiteaza pe zi ce trece, n-am cum sa povestesc ce frumos mirosea in camera in care se lucra painea – a fainuri si maia, aluat dospit si crusta crocanta.

The Food

Dar numai bine ni s-a facut pofta de din toate, asa ca am trecut in restaurant. As far as I’m concerned, e cel mai frumos restaurant din Sinaia. Cu un feel intre vintage (mesele si scaunele) si urban (numeroasele lampi care atarna din tavan) si geamurile mari cat peretele care inconjoara doua laturi ale restaurantului – e chiar un loc spectaculos, unde vezi si simti cum esti inconjurat de padure.

Dar sa vedem care-i treaba cu mancarea.

Ne-am pregatit aparatele…

…si  am inceput cu niste platouri cu aperitive

Apoi am continuat cu mai tot ce-am gasit in meniu. Am descoperit cartofi prajiti din aia adevarati, si evident ca a fost un hit. Si ne bucuram atat de tare cand ii gasim nu pentru ca ar fi in capul nostru de lista, ci pentru ca nimeni nu-i mai face din tuberculi, ci din punga. Ne-a mai surprins un kebab din muschiulet de vitel, dar si alte bunatati vizibile mai jos si citibile aici.

Surpriza pentru mine a fost friptura de vita pe roca vulcanica. Nu pentru spectacolul de la masa sau pentru faptul ca poti sa ti-o faci singur cat de in sange sau de bine facuta vrei, ci pentru ca vita (carnea adica :p) a fost mult peste asteptari.

Frageda si suculenta cum n-as fi crezut! Eu am incercat rib eye, Cookie – fillet si Mishu – t-bone. Bucatile au 300g (fillet) si 400g (rib eye si t-bone) si costa 40, respectiv 50 de lei. Habar n-am unde mai gasesti raportul asta calitate-pret si doar pentru asta merita un drum la Sinaia. Si mai multe.

(Iar cand am auzit ca vita e cumparata de la o macelarie din Sinaia, am fost si mai surprinsa si chiar tre’ sa investighez ce macelar smecher e acolo de practica cut-uri din astea americane, ca in Bucuresti n-am gasit unul – daca voi stiti, dati de veste), si de unde vin vacile astea care n-au carnea ca o opinca.

S-au mai intamplat apoi la masa noastra niste deserturi care ne-au pus capac (in a good way, ofc ;)

Fondue de ciocolata cu fructe

si papanasi cu dulceata (da, io ii mananc fara smantana. comentezi?! :))

The Fun

Ce a urmat a apoi a fost some old-fashioned fun. Ma bazez pe voi sa va imaginati cum am mimat noi cuvinte precum “azimut”, “frichineala”, “tara” sau “metafora” si pe Cookie sa redea in amanunt replicile noastre, dar sa tina doar pentru noi discutiile care s-au prelungit pe terasa mult dupa miezul noptii (adica pana la 4 dimineata). Implicau o urmarire cu masina politiei si-o motocicleta (for the record, nu era Iv :)), rasturnari in sant, o plaja cu nudisti, un cimitir.. u get the picture :))

N-o sa facem publice filmuletele cu Monica cantand la pianina din restaurant (cu toate ca am vrea, pentru ca ne-a placut tare :x), dar o va arat ce porc din ridiche a executat cand noi ne-am dat in stamba cu floricele din rosie si alte asemenea.

Intre timp m-am intors si am terminat de scris ce incepusem pe drumul cel lung. Povestea n-a iesit cum imi doream – funny & bubbly, ca sa se potriveasca locului unde ne-am simtit asa bine. Da’ macar am tras o concluzie scurta – oricand vreau, pot sa fiu acolo in vreo ora si jumatate. Ceea ce probabil as face si acum daca Iv n-ar dormi neclintit. Cookie, ce zici? Nu tre’ sa-ti faci manichiura din nou? :)))