Pauza de masa

18 Nov 2014, Cristina Mazilu

Nu stiu voi ce relatie aveti cu pauza de masa (pranz, cina, care o fi ea), dar a mea e era una proasta, va spun drept. Si nu e ca si cum n-as vrea ca situatia sa stea altfel.

Toata treaba s-a dereglat a inceput acum vreo 10 ani, cand ma angajasem la Mediafax. Agentie de presa fiind, totul se facea repede-repede si nu aveai niciodata timp sa stai degeaba. Daca iti terminai treaba, inseamna ca facusei ceva gresit. Niciodata nu terminai treaba. Poate suna ciudat, dar a fost una dintre cele mai exciting perioade ever.

Covrigeii de pe tastatura

Aveam 20 de ani, era al doilea job al meu (primul fusese la radio) si primul din Bucuresti. Eram in al doilea an de facultate, habar nu aveam cum se face presa scrisa, dar printr-un mega-noroc (hai poate si ceva hard work) ajunsesem sa scriu despre muzica si concerte (festivalul Enescu din 2005 si concertul Phil Collins au fost printre primele evenimente pe care le-am acoperit), muzee si galerii de arta, plus ce mai reuseam sa ciupesc din domeniile colegei mele de banca de atunci, Ioana – teatru, film, carte. Aveam foarte multe de invatat si ma luam foarte in serios (adica daca vreun artist plastic nonagenar stranuta peste sevalet, mie mi se parea soc si groaza, breaking news; ma rog, pe parcurs am mai invatat).

Cert e ca aveam multa treaba, eram in redactie de dimineata si pana noaptea tarziu, iar alimentatia echilibrata era ultima mea prioritate. Mic dejun nu mancam deja de cativa ani, iar pauza de pranz pur si simplu nu exista in programul meu. Cel mai adesea era substituita de o traditionala masa pe tastatura. Adica ii furam Ioanei imparteam cu Ioana o punga de covrigei pe care o cumparam cu schimbul de la alimentara din colt. Dura 10 minute sa mergem pana acolo si sa ne intoarcem. Mai mult chiar nu puteam lipsi din redactie.

Cum am recuperat

Sigur ca da, lucrurile s-au schimbat cand pasiunea pentru gatit m-a lovit in moalele capului. Iar dupa ce am inceput jobul la BBC Good Food, in 2010, pauzele de masa au devenit regula (insa uneori chiar mai dese decat poate-mi doream :-). Traiesc in continuare on the fast lane, alerg impartita-n multe directii si va indemn mereu sa fim adventurers, (darlings!), insa in timp am invatat sa pastrez – si mai ales sa protejez – un echilibru intre diversele sprinturi, maratoane si triatloane (metaforic vorbind, desigur, ca meniscul meu tot rupt e) si pauzele de re-energizare.

//

Fast-forward alti 5 ani, pana-n zilele noastre: serendipitatea mi-a adus in inbox un studiu pe care Edenred l-a facut pentru a identifica obiceiurile alimentare ale angajatilor din Romania. (Oamenii astia emit tichetele de masa Ticket Restaurant® pentru aproape un milion de angajati din Romania – si pentru inca vreo 40 de milioane de angajati din alte 40 de tari –, deci stiu “cu ce se mananca” pauza de pranz) (si de asemenea cu ce se plateste ;-)

Pe scurt, treaba-i amestecata – adica nu atat de proasta cum poate ne asteptam, dar nici roz cu buline.

  • Angajatii din Romania cheltuiesc in medie 167 lei/ saptamana pentru mancarea de la birou (fie ca-si pregatesc ceva de acasa sau ca iau masa in oras)
  • Majoritatea isi cumpara mancarea din supermarketuri, cu o exceptie notabila: fructele si legumele le iau din pietele traditionale (yeeey!)
  • Criteriile de cumparare pentru produsele alimentare sunt, in ordinea importantei: termenul de valabilitate (33%), pretul (18%), ingredientele (16%) si, abia pe locul al patrulea, provenienta locala a produselor (13%)
  • 67% dintre persoanele salariate sunt preocupate de impactul produselor consumate asupra sanatatii
  • Aproape jumatate, adica 46% dintre angajatii romani considera ca au un stil de viata sanatos
  • Insa doar 39% dintre angajati mananca la ore regulate
  • Doar 38% mananca zilnic fructe si legume
  • Si doar 35% iau zilnic 3 mese principale cu 2 gustari
  • Pretul mediu perceput ca rezonabil pentru o masa de pranz este de 13 lei intrun fast-food (echivalentul a 1,4 tichete de masa), 17 lei în cazul mancarii livrate (1,8 tichete de masa) si 27 de lei pentru un pranz la restaurant (2,9 tichete) – valoarea zilnica a unui tichet de masa in Romania este in prezent de 9,35 lei

Acestea fiind zise, o fosta reprezentata de seama a desk-diningului (adica eu!) va indeamna sa va ridicati de pe scaun si sa intrati intr-o carciuma simpatica si cu mancare buna. Nu ca pachetelul pe care ti-l aduci de acasa nu e minunat, dar pe cuvant ca e mult mai misto sa iesi cu prietenii sau colegii la masa.

And one last more thing – incercati sa va faceti din fiecare masa o prioritate. Dupa zeci de situatii in care am spus ca nu am timp de mers la masa pentru ca am mailuri de scris, prezentari de facut, articole de editat, liste de bifat, va spun sincer – toate sufera o amanare de 30 de minute.

Ora la care scriu articolul asta e 12:00 PM. Sper ca intr-o ora de acum nu veti mai fi la calculator.

Foto – Someecards.com

S-AR PUTEA SĂ-ȚI MAI PLACĂ
Comentarii (4)
  1. dush says:

    ba da :)) Dar tocmai plimb lingura printr-un bol cu supa de rosii facuta dis de dimineata acasa :))

  2. Tea says:

    Awesome people @ Edenred, I <3 them. Eu mi-s mai degraba lunch&break person, poate si de cand cu TeaSlabeste, insa vad ca, daca la primul job era mai degraba frowned-upon (hurry, hurry), aici la Fericire e alta mancare de peste.

    Sunt tare mandra ca, impreuna cu o colega, am optinut promisiuni ca nu se va mai manca (si face pofte) la biroul comun, ci in bucatarie, daca tot ce e menit sa avem asa ceva. Si poate si-n echipa, ar fi ceva. Eu ador sa mananc cu colegii mei, e drept ca si mini-team-building-uri tot pe la Shift sau Journey ne prind :D

    Eu am hotarat tocmai sa nu mai mananc asa des la resto-s ci sa gatesc cat des acasa, e drept ca nici acolo nu dau de Iubitul colocatar (argh, Sot, am uitat), ca avem programe total diferite.

    Apropo de calculele de mai sus, sumele seem about right, eu simt ca dau mult prea mult pe mancare as it is, e drept ca ma rasfat, iar Domnul Sot are cam singura masa cap-coada la birou, in rest he's snacking healthily (si cam putin-ly daca ma intrebi pe mine), asa ca ar fi culmea sa-i zic sa facem economii din asta. Gotta find another way! Sau a bigger pay-check :D

  3. Lu says:

    Da, suna minunat, dar sincer nu stiu pe ce esantion au fost facute acele studii. In capitala probabil asa e, toti prietenii de acolo au pauze de masa lungi si frumoase. In rest, ca la scoala- pauza de 15-20 min, deci abea ai timp sa bagi un “sandvis” si eventual un cancer(tigara), cu atat mai putin sa dai o fuga la … orice alt loc in afara de sfanta Budha. Intr-o lume ideala ar trebui sa se asigure ceva conditii, dar nu e o lume ideala pentru majoritatea.
    De asemenea, sa avem in vedere ca e la moda outsourcing- ul. Asta inseamna “schimbul 2 si 3” sau ture intermediare si de noapte. Bafta multa cu regim alimentar sanatos pe asemenea program, cand nici domnul drac nu mai intelege ce se intampla cu corpul tau.
    Eu as zice merci daca intr-adevar ar reusi toti sa se infrupte macar din pachetel, dar din pacate asta nu se intampla. Dar hei, trebuie sa manance si doctorii aia o paine de pe urma ulcerului nostru, nu? Sharing is caring after all.

Comenteaza
Follow on Instagram