Four Seasons
Daca ar fi sa aleg intre o masa in care imi sunt servite, pe rand, antreul, felul principal si apoi desertul, si o alta in care toate acestea sunt adunate impreuna, in one sitting, pe care credeti ca as alege-o? Evident, meze-le sunt felurile mele preferate – vin in farfurii mici, asa ca poti incerca mai multe feluri, si sunt perfecte pentru a fi impartite cu prietenii.
Iar cand merg la un restaurant libanez am un adevarat ritual: exista feluri care niciodata nu lipsesc din comanda (humus, mai multe portii de tabule, falafel, ras-asfour), dar de fiecare data las loc si pentru cateva experimente.
Stiam restaurantul Four Seasons de pe Vasile Lascar de multi ani si multe salate tabule s-au intamplat la mesele de acolo, insa in toamna anului trecut l-am descoperit si pe cel de pe Calea Dorobanti nr. 177.
Daca restaurantul din Vasile Lascar e mic, relaxat si cozy, cel din Dorobanti a fost facut intr-o casa boiereasca eleganta, pe doua nivele.
Meniul este unul care pastreaza cele mai importante preparate traditionale, insa am putut sa descopar si feluri care au fost reinterpretate intr-o maniera moderna, plus cateva chestii noi – cum ar fi barbunul, malifa (baracuda) si tajin-ul de peste.
Asa ca ultima data cand am fost acolo am comandat un ceai, am rasfoit meniul si am inceput sa umplu masa cu felurile mele preferate.
Humus cu seminte de pin
Moutabal (salata de vinete cu pasta de susan)
Falafel (chiftelute din naut)
Fatush (salata cu lipie prajita si sos de rodii)
Kebbe (chiftelute) de vita si sambusek (pateuri) cu spanac
Baba-ghanuj (salata de vinete cu sos de rodii)
Baba-ghanuj, shanclish (salata de branza putin picanta cu rosii, ceapa, za’atar, patrunjel) si arais de vita (lipie libaneza umpluta cu carne de vita si condimente)
Si sa nu uitam de desert…
Halawet aljeben (rulouri libaneze de branza cu fistic, dulceata si apa de trandafiri)
Prajitura libaneza cu nuca si fistic
Kastalia – “noapte de Beirut” cu banane (crema de lapte cu apa de trandafiri, banana, miere si nuca)
N-am fost niciodata in Liban (insa deja de cativa ani Beirutul a urcat in topul destinatiilor pe care vreau sa le bifez asap!), insa de fiecare data cand ajung la Four Seasons si povestesc cu Alice si Alain Chami, cei doi proprietari, promit ca o sa cumpar biletele de avion. Pentru ca meniul de aici nu-ti face doar pofta de mancare, ci si de duca.
Draga Cristina,
Te urmaream cu drag si interes, pana cand mi-am dat seama, apoi am primit si confirmarea, ca esti un blogger platit! Cum sa te mai poti increde in sfaturile cuiva cumparat? Un blogger culinar adevarat nu face asa ceva! Am o intrebare: cum poti lauda atat mancarea de la Calif? Mai ales lahmacunul?!! Ai mancat vreodata unul adevarat ca sa il poti compara? Sau banii de la ei te-au facut sa uiti gustul adevarat? Pacat de tine! Erai ok!
Alexandra,
Nu recomand niciodata ceva ce nu-mi place, nu folosesc, sau – dupa caz – mananc sau beau. La Calif merg probabil cel putin o data pe saptamana pentru lahmacun. Mi se pare o varianta excelenta de fast food/ quick service restaurant – lahmacunul lor e facut pe loc, la comanda, si mie una imi place. Am mancat si in Turcia, dar – spre deosebire de Calif-ul din Iancului sau Militari – la Istanbul nu pot sa ajung in juma’ de ora.
Oricum, toate articolele platite sunt marcate cu tagul “advertorial”. Mai multe despre “politica mea editoriala” poti citi aici >>> http://mazilique.ro/2014/08/frequently-asked-questions/
Cat despre dezamagirea ta – imi pare rau, dar sunt sigura ca din multitudinea de bloguri culinare existente vei gasi unul care sa-ti placa :-)
Cristina, din pacate raspunsul tau a reconfirmat ce am scris eu mai devreme. Oricum este de notorietate ca ai primit 1500 euro pentru campania Calif cu falafelul. ;) Eu stiam ca pe tine te urmareau cunoscatorii, sau cei pasionati de food, nu cei care vor sa umple matzul sau amatorii de “borhot”. Tu stii ce si cum faci dar eu cred ca ai de pierdut asa. Si da, cu siguranta de acum incolo voi citi alte blogg-uri de food. Mult succes! :)
Da’ de unde atata inversunare ? Mi se pare grotesc de nedrept ce ai facut. Chiar daca este platita pentru o reclama, care ar fi problema, mai Alexandra? Nu inteleg oamenii astia atat de frustrati si de inversunati, dar…..deh….libertatea de opinie! Mult succes in continuare cu blogul , Mazi ! O admiratoare din umbra pana acum….suparata pe aceasta situatie.
Cum s-ar zice: “Drum bun si cale batuta, “doamna””. Nu toate gusturile sunt la fel. Nici eu nu ma omor dupa Calif dar nu ma leg de cei carora le place (si stiu destui in grupul meu de prieteni bloggeri sau nu care mananca la ei destul de des). Ce-ar fi sa ma duc la ei sa-i iau de urechi si sa le zic ca sunt platiti ca sa manance de la X restaurant?
Posturile tale mi-au adus aminte de altele scrise de un domn care se leaga in continuu de bloggerii care scriu de bine despre un restaurant. Nu de mult au fost numiti niste prieteni de-ai mei “pomanagii si mincinosi” din cauza ca au laudat un restaurant bun. Asa tam-nesam.
Nu voi intelege niciodata de ce isi iau unii libertatea de a reprosa unor bloggeri ca mai fac si bani din ceva care le place. E atat de grav? Toata aparatura foto, ingredientele, consumul energetic, timpul etc etc, astea nu pica din cer. Intr-un blog de retete se investeste enorm. Nu dai din clape si apare postul.
In alta ordine de idei, as manca oricand de la Four Seasons. Mancarea e buna, serviciile sunt placute, locul e frumos. Problema mea este ca se fumeaza in local.
Atat.
Haters gonna hate :). Foarte buna mancarea la Four Seasons si da, Beirutul e pe un foarte short list.
Bravo Cristina, pentru acest post ! Four Seasons este, din punctul meu de vedere, cel mai bun restaurant libanez si mananc cu placere de cate ori am ocazia la ei.
Cred ca Mazilique are una din cele mai sanatoase politici in ce priveste publicitatea pe blog, are ingredientele necesare: e transparenta/semnalizata, si, un lucru esential, e asumata, adica ea crede in ce scrie, indiferent ca e un articol platit sau nu (imi displace termenul ‘advertorial’ pentru ca e mostenit din presa tiparita unde desemna/desemneaza exact opusul asumarii)
Si spun asta in dubla calitate in care o urmaresc: de cititor de bloguri si de manager al unei agentii specializate in campanii pe bloguri unde derulam de aproape 8 ani campanii si activitati in care sustinem aceleasi principii sanatoase.
Nu stiu ce interes ar putea avea cineva sa o critice chiar pe ea pe tema asta, dar mi se pare cel putin ciudat si dubios. Putem sa va banuim cumva, doamna, de interese concurente?:) E doar o intrebare, nu o acuzare, desi pe internet suntem cu totii atat de categorici si de viteji…
Of, si eu am sa te citesc tot timpul :)si o sa am incredere in gusturile tale culinare si nu numai :)
Si eu voi citi in continuare blogul, pentru ca imi place si lucrurile erau lamurite de mult, dar Alexandra in loc sa-si rezolve problema in privat, mai mult s-a facut de ris. Continua sa crezi in ceea ce scrii si sa scrii ceea ce crezi, Cristina ! Bafta !
Mai Alexandra, se pare ca au mai fost si altii pe la restaurant, fara sa fie vorba de advertorial: http://foodcrew.ro/2014/08/four-seasons-arome-libaneze-senzationale-bucuresti/.
E prima data cand scriu un comentariu, dar nu m-am putut abtine cand am vazut cate aberatii a putut sa spuna Alexandra. Mie imi place cum scrii, e simplu, vesel si la obiect. De acum inainte te voi urmari on-line si mai si, nu mai scapi!
Mie mi-a placut postul. Reclama, sau nu, ma face sa vizitez si eu restaurantul.
Eu nu prea gatesc decat cate ceva care nu ingrasa nu citesc blogul pt retete ci pt ca mi-au placut posturile de inceput si am un atasament pt Mazi. Eram asa dezamagita de ultimul an si ceva dar orisicum ma bucur pt succesul ei . De obicei mananc fainoase doar in oras sau de la altii. Nu vreau sa stau cu o tava de prajituri in casa :). Si pan la urma e greu sa te iei dupa reviewuri la restaurante pt ca majoritatea online sunt advertoriale sau concurenta incearca sa discrediteze pe cei care au cat de cat succes. Sunt 600 de restaurante in Bucuresti, impresionant de multe da au o problema in a fi constante sau sa faca maii mult de 3 produse bine. Macar dpdv al designului sunt mai bine decat acu 10 ani. De ex am remarcat Stadio pt design vazindu-l de pe strada fara sa fi citit despre el(supa de fructe de mare mi se pare buna).
Si gustul e si ceva personal. Mie nu mi-a placut la Simbio…nici Mimosa nici altceva . Ma dusesem in urma recomandarii facuta pe blog. Am vazut-o si pe Mazi acolo :). Vorbea despre cursurile de la Bbc cred si cat de mult mai are de lucrat la Cv. E foarte draguta si nude faced :)
Cel mai mult imi place Rue du pain pt prajiuri, constanta, supa de linte si atmosfer cozy desi vin personaje precum Oana Lis…. Imi place sa ma zgaiesc la ele :). Da si aici painea nu e asa buna deci ma bucur de ce e de bucurat si ma straduiesc sa ignor neplacerile astea marunte .
ma opresc aici ca altfel cine stie cand termin…Mazi we still love you :)))