Revenire

Au trecut mai bine de doua saptamani de cand nu am mai scris, de cand nu am mai fost aici, de cand am incercat sa revin si de cand am esuat. Apoi a mai venit o seara neagra de vineri.

In general mi-e greu sa-mi gasesc cuvintele (ok, poate mai putin atunci cand fac glume proaste si scriu TFMWW) (by the way, urmeaza un episod nou), dar cu atat mai mult acum. M-am gandit la familia mea, la prietenii mei, la cele probabil cateva sute de concerte la care am stat in primele randuri sau in photographer’s pit, chiar langa scena. Si am ramas fara cuvinte in fata unei dureri pe care inca mi-e greu sa o cuprind cu mintea.

Am incercat sa-mi las timp ca emotiile sa se aseze intr-o forma pe care sa o pot defini mai bine. Am incercat si nu am reusit.

Asa ca ma intorc acum pe blog intr-o tentativa de a-mi restaura normalitatea si stabilitatea – incercand sa fac in continuare lucrurile care-mi faceau inainte viata frumoasa.

In final, nu poti merge decat inainte.