Farwell, fellow traveller

de Cristina

 
Prima mea întâlnire cu Bourdain a fost in pregătirile pentru o vacanță la Istanbul. Nici nu am terminat bine episodul din No Reservations și eram deja în mașină, căutând prin capătul lu’ Colentina un kebab adana care să semene măcar că denumire cu cel de la Durumzade. I-am devorat emisiunile și mai apoi cărțile cu un apetit aproape la fel de mare ca al lui. M-a învățat despre mâncare și despre felul în care aceasta poate să aducă oamenii împreună. Elocvența, inteligența și mai presus de astea curiozitatea și curajul lui, atât în fața unei farfurii cu rechin fermentat, cât și în fața necunoscutului, va rămâne pentru mine un reper și o constantă inspirație.

Am pierdut un povestitor delicios de insolent, un fin observator, imersiv, caustic, vibrant până la ultimul rând, cadru și înghițitură. M-a făcut cu ușurintă să trăiesc aventurile lui, deschizându-mi pofta atât pentru locurile deja dragi, cât și pentru cele necunoscute.

Mai aveai atât de multe locuri să ne arăți. Mulțumesc că ai făcut lumea atât de interesantă, plină de posibilități dincolo de ceea ce puteam vedea singuri. Mulțumesc că ai făcut mâncarea atât de interesantă și pentru că întotdeauna ai susținut dreptatea și egalitatea.