UPC sa moara sau Nervi spanzurati de sarme

Daca pe vreunul din cei de la managementul UPC ii va sageta o durere crunta la un moment dat, inseamna ca m-am apucat de voodoo.

Anul trecut prin luna noiembrie, nu mult dupa ce ma mutasem intr-un nou apartament, printre primele lucruri pe care am vrut sa le fac in noua casa a fost sa-mi cablez televizorul – acest soare in jurul caruia era pozitionat intregul meu living.

M-am dus la unul din punctele de lucru ale UPC, sa închei un contract pentru un pachet cu toate canalele care mi-ar fi umplut serile cu breaking news, reportaje de “soc si groaza”, plus detalii din vietile unor vedete locale pe care altfel le-aa fi ignorat cu desavarsire, continuandu-mi traiul in ignoranta. Am semnat contractul si chiar am platit în avans, pana prin luna aprilie, ca sa-mi iau de-o grija pentru o vreme.
Dupa cum mi s-a explicat, in cateva zile urma sa fiu contactata de o echipa tehnica care sa imi aduca televizorul la viata. Cele cateva zile au trecut repede, insă fara nici un semn de la profesionistii in ale cablurilor.

M-am gandit insa ca lucrurile bune se intampla celor ce asteapta, asa ca mi-am fortat rabdarea inca o saptamana (două-trei…). Dar cum toleranta nu e tocmai cea mai puternica trasatura a caracterului meu, am revenit cu telefoane la serviciul de clienti al UPC pentru explicatii.

După o asteptare iritanta alaturi de un robot care imi repeta cat de ocupati sunt operatorii, intr-un final am avut ocazia sa vorbesc cu unul dintre ei, care mi-a verificat datele personale si mi-a spus ca in două zile voi fi contactata de o echipa cu care sa stabilesc o zi si o ora potrivita pentru programul meu, care din pacate nu se incheie la ora patru dupa-amiaza.

Trec cele două zile, trec cateva saptamani, deja e decembrie, de sarbatori am plecat din Bucuresti – am ajuns si in 2007. Astept ca cei de la UPC sa-si digere sarmalele de la Anul Nou si revin cu telefoane. “Stiti, am incheiat un contract anul trecut… si inca nu am cablu! N-am putut vedea programul de Revelion la tv – va imaginati ce drama”. Cu profesionalism si grijă fata de starea mea de spirit fragila, sunt asigurata ca aceeasi faimoasă echipa (de soc?) va fi la mine nu mai tarziu de cele doua zile devenite proverbiale. De la sine inteles ca nu s-a intamplat nimic.

Dupa o asteptare plina de lehamite, in lunile martie si aprilie practic am terorizat operatorii de la call centerul UPC, incepand cu intelegere fata de faptul ca nu ei sunt responsabili pentru neglijenta echipelor tehnice si sfarsind cu ganduri negre (cu buline rosii de furie).

Intr-un final, dupa telefoane care frizau limita isteriei, am fost programata intr-un mijloc de zi. Cu invoiri de la serviciu, intalniri amanate si mari sperante, am fost acasa la ora cu pricina, asteptand plina de spume promisiunile operatorilor. Totusi nu a fost o surpriza ca nimeni nu a aparut.

Pentru a “n”-şpea oara am luat-o de la capat schimband amabilitati cu robotul UPC si trecand la scandal cand, intr-un final, umanoidul de la celalalt capat al liniei mi-a cerut din nou datele personale, pe care sunt sigura ca le stiau deja toti, pe de rost. La insistenta tipetelor mele am fost programata a doua zi, intr-o sambata. Si ca sa nu mai lungesc mult povestea, finalul e ca nu exista un final. Echipa n-a mai venit, operatorul cu care am vorbit in acea sambătă mi-a spus ca cei de la tehnic nici nu lucrează in weekend. Mda, probabil ca am visat si totul se petrecea numai in mintea mea.

La sfarsitul lunii mai am facut o cerere de reziliere a contractului plus o reclamatie online la OPC. De la sine inteles ca in continuare primesc facturi emise pentru un serviciu pe care nu l-am primit, dar pe care l-am platit (!), iar ca OPC-ul mi-a ignorat plangerea cu desavarsire (stiu, intotdeauna serverele sunt de vina ;).

Doresc pe aceasta cale sa multumesc UPC-ului ca m-a facut sa ma reintorc la lectura, timpul destinat televizorului fiind redirectionat catre biblioteca deja prafuita. De asemenea, multumesc providerului meu de internet, o retea de cartier a carei banda larga mi-a permis sa ma uit la posturile tv de stiri direct pe site-ul acestora. Cat despre banii dati pe cele cateva luni de abonament, stiu deja ca imi vor fi returnati la fel de repede cum mi-a fost instalat si cablul. Iar daca pe vreunul din cei de la managementul UPC ii va sageta o durere crunta la un moment dat, inseamnă ca m-am apucat de voodoo.
Cheers.