Spata de porc, coapta incet

Nu doar lenea bantuie pe aici, dar si eu am bantuit zilele trecute. Romanii au invadat Istanbulul, cotropind otomanii la concertul U2. Am fost si eu acolo, ca toata lumea de altfel (intalnit fosti colegi, actuali colegi, prieteni, cunostiinte… toata lumea). Dupa ce o forta malefica – sa-i spunem Iv – a pus stapanire pe aparatul meu foto si a pozat toate colturile de moschei, toate peticele de faianta, toti pescarusii din port, mi-e usor greu sa sortez fotografiile cu adevarat importante – adica cu mancare, doh :) Asa ca aveti putina rabdare cu o biata bloggerita presata de deadlinurile vietii reale. Revin curand cu povestile yummy (dar si cu tzepele) din Istanbul.

Intre timp, enjoy un porc pe care l-am copt usurel la cuptor.

…si l-am trecut in tava, pe care am acoperit-o bine cu folie de aluminiu.

Astfel porcu’ s-a odihnit in cuptorul dat la foc mic (170 grade C) vreo doua ore si mai bine, cat sa se fragezeasca bine carnea, iar vinul din frigider sa se raceasca. Plus am fiert niste cartofi – doar un pic, ca restul s-a executat la cuptor.

Am scos porcul, l-am dezvelit de folie, am aruncat cartofii-n tava si i-am tavalit prin sucul si grasimea lasata de animal. Am pus si trei capatani de usturoi necuratate (in vederea unui ail confit, pour les connaisseurs) …si iar am bagat la cuptor, cu focul dat ceva mai tare (mai mergeau si niste morcovi, pastarnaci, cepe, mere etc – dar de ce sa ne complicam? poate tura viitoare :)

Vreo juma’ de ora mai tarziu…

… cartofii erau rumeni, iar carnea nici nu trebuia taiata – se desprindea doar cu o furculita. Nu povestesc nimic despre ce-a urmat, ar fi redundant ;))