Aioli (cu busuioc)
Acum am avansat la nivelul urmator: aioli. Tot o maioneza, da’ mai gustoasa, de care incerc sa nu abuzez (dar avand in vedere ca am mancat-o cu painea de mai jos, se pare ca nu prea-mi iese :))
Doua galbenusuri se freaca cu o lingura mare de mustar de Dijon.
In treaba asta se amesteca si cativa catei de usturoi deja pisati/maruntiti. Cam cati va lasa inima (si mai ales bila :))
Si toata treaba asta se amesteca incetisor cu ulei de masline, putin cate putin, cam 150-200ml. Stiu ca-i mult, da’ nu tre’ sa mananci tot castronu’ :p
Eu am vrut si niste extra-aroma, asa ca am luat o mana de busuioc grecesc din ghiveciul de pe pervaz, si l-am batut in mojar de l-am facut franjuri. Apoi l-am amestecat in maioneza….
…pe care apoi am echilibrat-o cu zeama de lamaie.
Wow…
M-ai atins la inima cu aceasta reteta. Va fi neaparat incercata, chiar daca nu pe paine irlandeza facuta in casa.
O intrebare doar: cum se numeste “instrumentul” cu care ai lucrat acest minunat preparat?
era un tel mic :)
Uuuups, oare s-a prins cineva ca nu am mai cumparat/vazut “unelte” pentru bucatarie, respectiv nu am mai gatit ceva serios din facultate…?
Shhh. Sa ramana intre noi doua, te rog.
P.S. Eu il credeam un nou mixer, ultima generatie…il si vedeam zbarnaind cu spor in maioneza usturoiata. :D
eh, e un tel mai fitzi, de la bugatti, cado’ de craciun acu’ vreo doi ani :)
cum nu trebue pe tot ?
fie… tot! :D
Bestial sosul. Tocmai l-am facut:) Spaniolii nu pun mustar, francezii pun. Dar e super bun in ambele combinatii.