Pork rack / Cotlete de porc la cuptor

In prima faza, am stat o gramada sa ma gandesc cum ar fi cel mai bine sa-mi bat joc de animal – sa fie aromat, crocant la exterior, dar suculent in interior. Dupa o gramada de consultari, socoteli si research prin cartile preferate si pe la bucatarii smecheri, am decis.

Am luat o oala si am turnat in ea: 3 litri de apa, 330ml de ginger ale (bere de ghimbir) (doar pentru ca ramasese prin bucatarie dupa niste cocktailuri cu Pimm’s. vom reveni la acest subiect cu alta ocazie ;), 1 cana de zahar brun, 1/2 cana de sare, 3 cepe taiate in sferturi, 1 lingura de boabe de piper negru, 1 lingura de boabe de mustar, 1 lingura de frunze de cimbru, 4 frunze de dafin. Toata treaba asta am lasat-o sa fiarba vreo 15 minute, dupa care am luat-o de pe foc si am aruncat niste cuburi de gheata in oala, ca sa se raceasca mai repede.

Cotletul de porc taranesc (asa se numeste el in vitrina la Cutitul Iscusit, unde e de gasit) l-am trantit intr-o tava incapatoare (cu pereti cat mai inalti) si-am turnat peste el zeama aromata, dupa care l-am dat la frigider sa stea acolo pana imi fac curaj. Cam 24 de ore.

Si a venit ziua de porc. Sa-i zicem duminica. Am scos animalul din tava, l-am sters cu prosoape de hartie pana l-am uscat bine, l-am instalat pe-un fund de lemn, am dat drumul la cuptor sa se incinga si m-am apucat de treaba.

Am curatat 1 capatana de usturoi si am pus la indemana niste crengute de rozmarin. Cu un cutit mic, de curatat legume, am facut niste ‘gauri’ intre cotlete si am infipt cate un catel de usturoi si cate un fir de rozmarin.

Capatana de usturoi #2 a aterizat intr-un mojar, impreuna cu 1 lingura de seminte de fenicul si 1 lingura de sare aromata cu ierburi (eu am folosit-o pe asta de la Oliviers & Co). Le-am zdrobit si amestecat cat am putut, apoi am turnat cateva linguri bune de ulei de masline extravirgin, ca toata chestia sa se transforme intr-o pasta aromata.

Cu care n-am avut altceva mai bun de facut decat sa manjesc porcu’ pe toate partile, nu inainte de a-i fi crestat soricul in romburi (cu atentie, sa nu tai si din carne).

Dupa ce m-am asigurat ca l-am terfelit in usturoi cat de bine s-a putut, am luat o tava, am incins-o pe aragaz cu doua linguri de ulei de masline si am prajit un pic carnea, cat sa o ‘sigilez’ putin. Langa porc am mai aruncat niste cepe mici, rondele de pastarnac si morcov, capatana de usturoi #3 si l-am dat la cuptorul incins la maxim, nu mai mult de 10 minute, sa prinda niste crusta.

Am dat focul mai mic, pe la 180 de grade, am acoperit tava cu folie de aluminiu si am lasat-o in cuptor vreo doua ore. Maxim trei. De la un moment dat incolo am numarat pahare de vin, asa ca n-am mai tinut si socoteala asta.

Cert e ca intr-o alta tava s-au intamplat cartofi, fenicul, pastarnac, morcov, de asemenea magzalite-n ulei de masline frecat cu rozmarin si (no surprise here) capatana de usturoi #4.

Aproape de final, am scos folia de aluminiu de pe friptura, am stropit soricul cu zeama de la o lamaie, l-am presarat cu putina sare si l-am mai lasat 10 minute in cuptorul incins la maxim. A iesit ce se vede mai jos.

Ce nu se vede in poza:

• soricul era extra crispy
• carnea era super frageda
• a existat un gravy facut cu vin rosu si sucurile lasate-n tava de carne, alaturi de rondelele de legume
• s-a intamplat si o salata cu frunze verzi si stropita cu lamaie