Chili con carne
com·fort food
noun
food that provides consolation or a feeling of well-being, typically any with a
high sugar or other carbohydrate content and associated with childhood or
home cooking.
Cam era cazul ca pe blogul asta sa apara si o reteta de chili con carne. Nu stiu cum e pentru voi, dar pentru mine mancarea indeplineste mai multe functii. Pe langa faptul ca ma hraneste, procesul de preparare poate sa ma relaxeze, dezvoltarea unei retete noi poate sa ma provoace, atunci cand altcineva gateste pentru mine, ma simt rasfatata (indiferent de rezultatul primit in farfurie), iar atunci cand incerc feluri noi si necunoscute ma entuziasmez si uneori sunt chiar fericita.
Nu-mi dau seama daca faptul ca o farfurie cu mancare poate sa-mi provoace un spectru asa larg de sentimente e ceva chiar echilibrat, dar nici n-am spus vreodata c-as fi. Si daca poti gasi chiar si in lucruri mici ceva care sa te emotioneze in vreun fel, mie mi se pare un castig.
Si revenind la situatia de azi: chili con carne e o tocana. Iar intotdeauna tocanele – fie ele cu cartofi si marar, asa cum imi facea bunica mea, sau cu un sac de condimente, asa cum imi fac eu – imi dau un sentiment bun, fie el de relaxare, consolare, alinare, nostalgie. Tocanele sunt warm & fuzzy, ca o imbratisare care vine dintr-o farfurie. (Iar daca sunt si picante, cu atat mai bine).
INGREDIENTE
30 de minute, 2-4 portii
- 500g carne tocata de vita
- 400g fasole rosie din conserva
- 400g rosii tocate
- 300ml supa de vita
- 2 linguri pasta de tomate
- 2 ceape medii
- 2 linguri ulei de floarea soarelui
- 1 ardei gras rosu
- 4 catei de usturoi
- 1 lingurita paprika BioWagner
- 1 lingurita seminte de coriandru BioWagner
- 4-5 seminte de ienupar Ubena
- 1 lingurita pudra de ardei iute cayenne
- 1 lingurita chimion
- 1 lingurita zahar
- o mana frunze proaspete de coriandru /patrunjel
- 1 ardei iute rosu
- 150g orez basmati, pentru servit
Curata legumele, apoi toaca marunt ceapa, taie ardeiul in cuburi si marunteste usturoiul (poti sa il toci foarte fin sau poti folosi presa de usturoi).
Intr-o tigaie incapatoare, incinge 2 linguri de ulei. Pune ceapa si gateste aproximativ 5 minute, sau pana cand se inmoaie si devine translucida.
Adauga ardeiul, usturoiul, pudra de ardei iute, paprika, chimionul si semintele de coriandru.
Gateste pe foc mediu timp de 5 minute, amestecand din cand in cand.
Adauga carnea tocata in tigaie si amesteca cu o lingura.
Da focul mai tare si gateste pana cand carnea isi schimba culoarea si se rumeneste putin. Apoi, toarna in tigaie supa de vita, adauga rosiile tocate, 2 linguri de sos de tomate, o lingura de zahar si semintele de ienupar.
Amesteca bine si lasa ingredientele sa ajunga la punctul de fierbere, apoi pune capacul si gateste timp de 20 de minute la o temeratura scazuta. Amesteca ocazional, cat sa te asiguri ca sosul sau carnea nu se prind de tigaie. La jumatatea timpului poti sa mai adaugi cateva linguri de apa daca simti ca nu e suficient sos. La final, tocana trebuie sa aiba un aspect gros, umed si zemos.
In acest punct, cand tocana e aproape gata, adauga fasolea si mai gateste la foc mediu timp de 10 minute, fara capac.
Adauga sare si piper proaspat rasnit, dupa gust. Inainte de a servi, poti presara deasupra frunze proaspete de coriandru si ardei iute, taiat rondele.
Serveste alaturi de orez basmati fiert.
//
GIVEAWAY
Si acum, in caz ca vi s-a facut si voua pofta de comfort food, am un giveaway care o sa va ajute in acest sens, indiferent de retata la care va ganditi.
Am de oferit 3 cosuri pline de condimente de la Fuchs, precum cel din fotografie. Contine peste 30 de feluri diferite de mirodenii, potrivite atat pentru prajituri cu vanilie, placinte cu scortisoara, tocane aromate sau gratare fierbinti. Deci oricare ar fi alegerea voastra, you’re covered.
Pentru a primi unul dintre cele trei cosuri, lasati mai jos un comentariu in care sa povestiti despre preparatul care va aminteste de mesele copilariei. (Pe site-ul Povesti cu Fuchs gasiti alte asemenea amintiri, plus alte premii – de la roboti de bucatarie si storcatoare de fructe la un mobilier complet de bucatarie).
Astept comentariile voastre pana pe data de 4 decembrie, la ora 23.59 – castigatorii vor fi alesi random si anuntati a doua zi dimineata.
Supa de pui si ardeii umpluti sunt mancarurile care-mi amintesc cel mai tare de copilarie :)
Buna, probabil ca ce imi aminteste mie de copilarie este omleta cu branza, asa cum doar tatal meu imi facea, sau painea prajita in untura, pe resou, in vremea cand nu aveam gaz, fie cu branza sfaramata, fie cu zahar presarat.
Am și-unul savory și unul dulce. Mama făcea mereu tocană de limbă de vacă cu multă ceapă. Chiar, unde găsesc și eu limbă?! Și din categoria celor dulci – e fie orezul cu lapte în care mama punea multă scorțișoară și ascundea, pe fundul vasului, câte o pătrățică de ciocolată, fie mere-n pijama. Adică clătite cu cubulețe de mere. Oh, mamă dragă, abia te aștept de sărbători.
A refacut maica-mea recent placinta cu branza dulce si stafide si mai face un pui la cuptor cu cartofi si usturoi de plangi de fericire. :))))
Cel mai tare imi aduce aminte de copilarie grisul cu lapte si scortisoara si dulceata de visine pe care il facea mama. Tin minte ca asteptam sa se raceasca, salivand cu ochii la castron si apoi ii spargeam crusta cu degetele. Senzatia aia e de nepretuit. :)
Un bol, doua lingurite de unt, mamaliga fierbinte si untul se ridica topit pe marginile castronului. Peste, un ou fiert taiat cubulete si uneori branza. Adoram amestecul acesta :-)
Copilaria mea are mirosul pulpelor de pui la tigaie, cu cartofi prajiti si mujdei de usturoi din zilele de sambata si duminica dimineata. Da, dimineata, un mic dejun copios, cu painea incalzita peste cartofii din tigaie si mujdeiul de usturoi cu muuulta smantana si un pic de bulion pentru o anumita dulceata. O crema de zahar ars dupa, cu multa esenta de rom si vanilie, Formula 1 difuzata in zilele de weekend si o Cola rece si acidulata langa. Apoi somnul de dupa amiaza si reluat micul dejun pe post de pranz/cina:)
Clatitele, asa subtiri ca se vedea prin ele :) se ridicau cu doua degete de pe o margine si bucata astfel rezultata era cosumata fara mila :)
Supa de pui cu galuste. Gris cu lapte musai cu cocoloase (pentru ca bunica-mea avea alte 4 oale pe foc si numai sa mestece in gris nu-i ardeai ei…). Mere coapte cu scortisoara. Si ceva care nu se gateste: banana si portocale, cele cumparate de ai mei o data pe an, in decembrie, dupa cateva ore bune de stat la coada si oricum se dadeau putine, sa ajunga la toata lumea :)
Copilarie: supa de rosii cu galusti si macaroane cu carne si branza la cuptor. Si cand se nimereau ambele feluri la masa de pranz, eram cea mai fericita pentru ca nu trebuia sa mananc paine :). Si la desert clatite cu gem ori galusti cu prune. Bunica rulz!
Gris cu lapte, lapte de pasare, mancarea de marar :)
Gusturile copilăriei sunt cele care te urmăresc tot restul vieții.
Ar fi multe bucate care-mi amintesc de casă, dar am să specific doar două:
Ciorba de legume făcută de tata. Era şi singurul preparat pe care-l făcea el, cap coadă. Cartofi noi, rădăcinoase, ardei capia, dafin, piper şi multe verdețuri printre care loboda şi leuşteanul predominau, acrită cu borş proaspat. Se mândrea cu ciorba lui în care stătea lingura in picioare, atât de deasă era.
Mama gătea de toate, de la fripturi la prăjituri excelente, dar tocănița de cartofi cu pui sau cârnați era mâncarea mea preferată.
Caldă, nu fierbinte, aromată cu cimbru şi puțin usturoi, cu un praf de pătrunjel deasupra, cartofii se topeau în gură, nu prea mult, nici prea puțin sos, doar cât să rămână ceva în farfurie, ca apoi să fie şters cu un colț de pâine.
Salivez…
Orice mănânc de la mama îmi amintește de copilărie, mâncarea făcută de mama are un gust anume… chiar dacă ea acum zice că s-a sclerozat și nu-i mai iese nimic ????
Drobul de miel, plăcinta ei cu ciuperci sau chiar banalul măr ras cu biscuiți…
Îmi amintesc cu mare plăcere și de laptele de pasăre sau pogăcelele cu jumări făcute de mătușa mea.
Ooo, bunica facea un pui cu smantana si ciuperci de te lingeai pe degete! Absolut delicios!
Iar mama e experta in supa de pui cu galuste!
Iahnia de fasole in oala de lut facuta pe vratra. Se mananca cu ceapa si turta. Un deliciu
Sunt indecisă intre sarmale (cu carne tocata cu bărdița) si supa de gaină cu taietei de casă. :-P
Papricasul de pui din fiecare duminica.
Ciorba de zarzavat cu legume taiate mari si mult bors si taiteii cu lapte la desert.
Ha, deci mâncarea asta se poate face și acasă, nu doar în restaurante :))
Uite, în perioada asta, cu postul Crăciunului, mi-amintesc de borșul cu fasole și cu codițe de cimbru, care miros în toată casă nomnomnom.
Ar fi mai multe, dar un top 3 ar fi: ghiveciul de legume cu mamaliga, ciorba acra cu stevie si cartofii noi prajiti in ceaun, cu untura.
Regasesc aromele si amintirile copilariei in pastaile prajite cu mujdei de usturoi, in ardeii copti pe plita si in “ursul” de mamaliguta cu branza de burduf copt in cuptor….Si bineinteles in minciunelele pufoase pudrate cu zahar facute de bunica mea
Ursul de mamaliga si minciunelele, cum de am uitat de ele? O bunatate!!
Pui cu smantana :-)
Ce îmi amintește mie de copilărie e alivanca. În fiecare vacanță îmi făcea bunica bunătatea asta, pe care nici o încercare de-a mamei mele sau de-a mea nu a egalat-o. O fi fost cuptorul cu lemne secretul sau smântâna grasă și proaspătă, nu știu…
Daca e sa aleg un preparat care imi trezeste cele mai multe amintiri din copilarie,acela este placinta din dovleac cu nuca,preparat pe care mama il facea in fiecare iarna ajutata de mine si fratele meu.
Mama mea e cea mai buna bucătăreasă si as putea enumera până mâine felurile mele preferate din copilărie…chifteluțe de pui in sos de marar, mancare de castraveți murați cu bucatele fragede de porc, praz cu limba si măsline…cate si mai cate. Totuși gustul care îmi amintește cel mai frumos de copilărie este carnea la garnita în bulion de casa, “friptura” pe care ne-o pregătea mamaie pe soba iarna când mergeam la tara si pe care o mâncăm cu covrigi incalziti pe plita.
Nu ai pus ciocolata sau cacao in chili con carne? :p
Ciorba de stevie cu oua intregi prin ea, cartofi copti in cuptorul de la soba pe care ii mancam cu ulei si usturoi. Paine cu unt si gem cu o cana de lapte/ceai cald.
Supa cu galuste si placinta cu mere si scortisoara…
Mancarea care ma duce cu gandul la copilarie: pizza cu blat din paine.
Papanasii, bomboanele de zahar ars si ciorba de miel a bunicii, cartofii copti cu unt si sare facuti de ai mei(cand i-am descoperit, mi-au placut asa mult incat le-am mancat toata portia alor mei; ei si-au zambit complice si nu s-au suparat :) ). Puiul pe sticla gatit de mama, gogosile ei, carnatii de casa…mda, as mai putea continua, dar deja imi ploua in gura. :))
Ciorbita de loboda:D
Probabil dulceata de trandfir imi aduce aminte cel mai mult de copilarie. Si ghiveciul de legume :)
Supa de gaina de tara cu taitei de casa facuta de mama;gogosile cu dovlecei facute de mamaie.As da multe sa mai simt aromele acelea,dar,mai ales,atmosfera de atunci.
Eu sunt din Galati, moldoveanca adica si in copilarie facea mama mea o mancare cu multa ceapa, carne si masline, noi ii spuneam ” Mancarica de ceapa”, dar atat de buna!!!
Chiftele! Si cele mai bune pe care le-am mancat si le voi manca vreodata sunt cele pe care le facea bunica mea. Imi amintesc cum mirosea toata curtea si ma frigeam de fiecare data pentru ca nu aveam rabdare sa se raceasca. Si mereu
Diminetile petrecute la bunica incepeau inevitabil cu “ou in cana” adica ou fiert moale(“cleios”) maruntit si amestecat cu bucatele mici de miez de paine pe care il mancam cu lingurita dintr-o cana de ceai.Eram prea nonconformista ca sa accept meticulosul ritual al mancatului oului din suportul de oueuf a la coque :)
Coltunasi – cu branza dulce
Papanasi – 100% branza de vaci prajita, dulci, nu gogosi
Julfa
Varzare
Placinta cu carne
Colt de paine mancat pe fuga
… lista poate continua
Gogosile, piftelele si salata bouef….imi aduc aminte de copilarie….a, si placinta cu mere cu multa scortisoara.
Cand ma gandesc la copilarie imi vin in minte dulciuri: prajitura cu mere facuta de mama si gogosile bunicii. O nebunie de arome.
Supa de pui (de tara) cu taiatei facuti in casa si mamaliga cu oua prajite! :)
Ou fiert moale amestecat cu ceapa taiata marunt si mancat cu paine.
Paine prajita si unsa cu ulei in care a fost prajita carne.
Supa de pui cu galuste de gris.
Mancarica de castraveti murati.
PS
In text scrii la un moment dat ca adaugi supa de vita. Dar in lista ingredientelor nu figureaza supa si nici cantitatea de supa.
am reparat :-)
Pentru mine cel mai aproape de ideea de comfort food se situeaza o mancare facuta de strabunica- cartofi inabusiti (nici fierti, nici prajiti, era ceva intre) cu usturoi, in ceaun. Cand imi aduc aminte de ea, imi vine in minte mancarea aceasta pe care o facea cand veneau nepotii pe la ea… mai simplu de atat nu se poate, dar pentru mine are un efect enorm.
Sunt multe arome care ma leaga de anii copilariei si fie ca e vorba de bunica sau mama, ma cuprinde nostalgia ca nu voi mai regasi aceste gusturi si arome niciodata. Sunt multe exemple dar ma voi rezuma doar la crema de zahar ars, placintele cu diverse umpluturi (branza sarata, spanac, praz sau urzici) si nu in ultimul rand ciorba din carne de vaca (cu oase maaari) cu care ne hraneam destul de rar din lipsa de materie prima. Offf
Ce ma bucur ca ai pus reteta de chilli con carne, chiar am sa-i trimit mamei ca pana acum nu am reusi t sa o conving sa faca fiindca ii se pare prea exotic :) you make it look simple.
Cand ma gandesc la mesele copilariei, ma duc cu gandul la mesle la bunica peste vacanta de vara, care ardeleance si ungurioaca fiind mereu gatea diferit, supa de chimen, supa de visine, de gutui. Imi mai placeau mult cus-cus cu carne si macaroane cu branza si oua si gomboti cu prune. Si ceva tare bun, gris prajit cu oua ochiuri si jambon afumat.
Am destule mancaruri ale caror gusturi si mirosuri ma teleporteaza instant intr-o anumita secventa a copilariei. Insa, cea mai vie dintre amintiri imi e adusa in prim plan de mancarea de loboda a bunicii. Dupa ce ma jucam toata ziua prin nisip cu verisoara mea, eram chemate la masa si nu treceau 10 secunde ca si gustam din acea bunatate de mancare. Nici acum nu imi vine sa cred ca gustul acela e facut din ingrediente simple, naturale, fara pic de carne, insa cu multa dragoste :)
Placinta cu mere imi aduce aminte de copilarie. Cand mergeam la bunici in vacanta, bunica mea avea grija sa nu lipseasca, fiindca stie ca imi place la nebunie! Cum se gata o tava, cum facea alta. Intre timp am primit si reteta de la ea, tot incerc sa o fac. Mi se pare ca oricat as incerca nu imi iese ca a bunicii… :)
Turtele in forma de triunghi coapte de mamaie pe plita si framantate in “capisterea” de lemn. Intotdeauna in cuptorul sobei era dovleac la copt sau cartofi in sare.
Hamsii prajite insirate pe scobitori cu mamaliga si mujdei de usturoi…:)
Ostropel de pui, saramura de peste, salata de ardei copti, mamaliga cu de toate, nalangate.. in Moldova, pe Siret :)
Gulaș, unguresc, piparat si ardeiat.
Rulada de porc umpluta cu afumatura si imbracata in multe condimente facute de tata, imi aduce aminte de copilarie!
Ah, nelipsita salata beof. Imi amintesc ca o pandeam pe maica’mea sa lase bucataria nesupravegheata pentru a putea sa ma bag in vasul cu maioneza:))
Si de asemeni supa cu galuste. Nu stiu de ce, la noi in casa a fost facuta doar la prilej de sarbatoare.
Si desigur, iarna, gogosile. Mirosul lor caldut amestecat cu cel al zaharului imi inunda si acum mintea, narile. Cand o intrebam pe mama cand ne face gogosi, mereu raspundea: “cand o sa ninga afara!” :)
Copilarie, draga copilarie….
Buna,
“Omleta a la pierre” – o inventie a tatalui meu, preparata la fiecare sfarsit de saptamana, atunci cand familia se reunea si probabil supa de gaina cu teitei de casa preparata de bunica mea din ardeal si nelipsitele scovergi.
Supa de pui cu galusti pufoase imi aminteste mereu de copilarie. De fapt imi aminteste de acasa, fiindca si acum, cand merg in vizita, mama face supa de pui de tara cu verdeata multa.
Iar la desert, poale’n brau desigur. In copilarie erau desertul perfect, le mancam fierbinti proaspat scoase din tigaie. Acum acest aliment este interzis in dieta, branza cu ou si aluat prajit in ulei nu prea se potriveste cu un stil de viata sanatos. Dar o felie de cozonac la Craciun si Paste este must, cozonacul mamei, inca cel mai bun pe care l-am mancat.
Turta-n foi si ciulamaua de porumbei ???? gatite de mamaia Ioana
Gustul copilariei consta in: supa de pui cu taitei de casa, tort cu crema de zahar ars si frisca si gris copt :)
Eu imi amintesc de cozonacul pe care il facea bunica mea. Nu aveam rabdare sa se raceasca si rupeam bucati din el pentru ca nu putea fi taiat. :)
Supa de gaina cu galuste sau taitei de casa, chiftelele, cozonacul cald, galustile cu prune…Sunt multe mancaruri care ma duc cu gandul inapoi in copilarie :)
grisul cu lapte cu dulceata de cirese amare.
Mie imi placea foarte mult mazarea. Nu stiu de ce,acum nu mai imi place asa mult, dar stiu ca mereu cand eram intreabata de mancarea preferata,raspunsul era mereu acelasi: mazare :-)
Gogosile facute de bunica erau mereu cele mai bune. Deja mi se face pofta….
Fasolea batuta cu ceapa prajita si poalele-n brau ❤
Painea facuta la cuptorul cu lemne nu se poate compara cu nimic! Nu imi dau seama cum stiau exact temperatura si timpul de coacere,eu abia ma descurc cu cuptorul electric gradat
Semiluna facuta de bunica mea, o prajitura cu textura de chec, multa cacao si nuci glazurate cu ciocolata pe deasupra. Un deliciu ^_^
Tocineii din Bucovina ineamna copilarie si copilarie inseamna tocinei pentru mine. Imi aduc aminte de mama care ni-i pregatea cu drag si de bunica care ne astepta intotdeauna cu tocin (varianta la cuptor) chiar si cand eram mari, pe mine si pe sora mea (ulterior impreuna cu sotii nostrii). Acum ii fac la randul mereu, dupa aceeasi reteta, cu acelasi tip de branza.
Mie-mi vin in minte placinta Pompi (reteta e in Cartea Dulciurilor), prajitura Alba ca Zapada si budinca din paine cu branza de vaci si stafide. Toate-mi miros a copilarie si a bucataria mamei!
“Colarezi” : nici nu stiu daca denumirea e corecta; un desert pe care il facea bunica (din faina, apa zahar) dar care pentru vremea aia (in care si felia de paine inmuiata in apa era tot un desert) era minunat. Imice dor de acel desert, dar mai ales de bunica ce nu mai e … Din pacate eu nu stiu sa fac acesti ” colarezi”, nici macar mama nu stie…
ummm, ma gandesc cu nostalgie la taietei cu lapte :) adica taietei de casa facuti de buni si fierti in lapte, la care se adauga putin zahar sau zahar vanilinat – nu stiu cata lume stia sau avea acces in anii 80 la pastai de vanilie. Un desert atat de simplu, plin de amintiri dragi
Copilaria pentru mine e caldura cuptorului incins de buna mea sa faca placinte in timp ce pe plita ardea o cratita in care din puiul pe care tocmai-l taiase facea o tocanita cum numai ea stia sa faca. Cu multa ceapa inabusita bine si cu bulion facut de ea. Dulceata gustului acelei tocanita asezonate cu multa mamaliga (deh, sunt moldoveanca) cu muraturi acre (mmmyammm, pepene murat) e gusul pe care incerc sa-l reproduc si eu, dar tocanita ca a ei mie nu-mi iese, dar mi-e prea dor de ea cateodata ca sa nu incerc.
Supa crema de rosii cu paine prajita cu usturoi.
Pastrez o amintire foarte faina ciorbei de fasole cu galuste de faina, pregatita de bunica si apoi de mama. Delicioasa! Evident, ca oricat as incerca sa pregatesc reteta, nu mi iese la fel. Nu are aceeiasi savoare! Nu mai vorbesc de dulciurile copilariei mele: faguri, nuci umplute, Alba ca zapada, piscoturi facute la masina de tocat, la manerul careia invarteai pana faceai febra musculara la brate.
Ce îmi amintește mie de copilărie sunt ghismane ,cherdele si ciorba de burechite
Acum le fac la randul mereu, dar nu au acelas gust si aroma ca in vremea copilariei
Prajitura Albinuta cu miere imi placea foarte mult. Nu stiu unde as mai gasi sa cumpar gustul copilariei
Amintiri din copilarie cu grisul in lapte facut de bunica si presarat cu cacao si zahar sau decorat magiun de prune :D.
Tatal meu ne gatea in copilarie. Mi-au ramas adanc intiparite in memoria gustativa 2 feluri de mancare pe care nu reusesc sa le reproduc – mancare de castraveti murati si iahnie de fasole la care adauga oua. Mi-am mai adus aminte de inca un desert pregatit de o matusa – orez cu lapte servit in frunza de nuc….
And the basket goes to .. ????????????
Nimeni :(((
S a uitat de anuntarea castigatorilor? :-)
Draga Cristina, am facut astazi reteta de Chili con carne. Sotul a fost super incantat si a m-a rugat sa pun blog-ul tau la favorite. Cand am timp, voi incerca retetele tale pline de inspiratie. Te pup*
multumesc ca mi-ai zis! ma bucur tare ca v-a placut! :D
Astazi vom incerca tortul cu mere http://mazilique.ro/2016/12/tort-cu-mere-topping-crocant-cu-alune-de-padure-si-scortisoara/ . Ingredientele sunt luate!
Week-end placut si la cat mai multe retete minunate!